ZFR continuă şi în acest an parteneriatul cu UNATC şi prezintă două calupuri de scurtmetraje din Arhiva UNATC, unul cu filme din anii `80 şi altul cu filme din prima jumătate a anilor `90. Proiecţiile au loc la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), bloc. 1, Catedra Multimedia şi sunt cu intrare liberă.
Programul Filme UNATC face parte din Arhiva Activă, un proiect inițiat de UNATC „I.L. Caragiale” în anul 2020, coordonat de Centrul de Pedagogie și Studiu al Imaginii „Sorin Botoșeneanu” și realizat în colaborare cu Arhiva Națională de Filme și cu Cinemateca Română. Arhiva Activă își propune să aducă în atenția publicului filme din perioade diverse grupate în programe distincte și prezentate sub forma unui dialog al dublului transfer. De asemenea, își propune să contribuie la digitalizarea, restaurarea și cercetarea arhivelor audio-vizuale, atât din interiorul universității, cât și aparținând ANF sau altor instituții de profil sau unor entități private.
ANII `80, proiecție Vineri, 22 septembrie, ora 10.00, AMTAP, bloc. 1, Catedra Multimedia, str. Alexei Mateevici 111.
Vara cu Ana (1986, 30 min.) – Dumitru Lazăr
După câteva cadre exterioare într-o decor de orășel de munte, în penumbra noir a unui hol de spital Ana află că e foarte bolnavă de la unul dintre colegii ei medici. În scena următoare, după ce își injectează ceva într-un braț, participă la un concert de pian al unui tânăr despre care doar mai târziu aflăm că e fiul ei. Construcția lapidară și ambiguă a filmului transformă experiența vizionării într-un adevărat joc de puzzle, trecerile de la o locație la alta, recurențele, dialogurile eliptice și cu trimiteri multiple făcând necesară o atenție concentrată pentru a lega ițele narațiunii și a descifra posibilele legături dintre personaje (…). (Andrei Rus)
Noapte roz (1980, 10 min.) – George Ştiucă
Realizat în 1980, „Noapte roz” e un film îndrăzneț datorită subiectului său, rămas la fel de actual și în societatea contemporană: abuzul sexual. Doi bărbați întâlnesc la mare o femeie tânără, bună înotătoare, și îi propun să îi viziteze la București, unde urmează s-o prezinte unui profesor de la Institutul Național de Educație Fizică și Sport, unde nu poate fi admisă fără relații. Bărbații o așteaptă pe tânăra din provincie în Gara de Nord și merg să petreacă în Club A, după care o conduc în locuința lor să înnopteze. Rămasă singură cu unul dintre bărbați și simțindu-se în pericol, tânăra fată încearcă să plece la hotel, însă bărbatul profită de timiditatea și lipsa ei de experiență și o forțează să se culce cu el. (Gabriela Filippi)
Doar amintirile… (1989, 10 min.) – Paul Cozighian
Inspirat din seria de nuvele a lui Bedros Horasangian, filmul „Doar amintirile…” are ca temă disoluția unui cuplu văzută din două perspective. Episoadele din viața conjugală a autorului unei piese de teatru (interpretat de Marcel Iureș) și versiunea lor dramatizată pe care o repetă un cuplu de actori pe scenă se amestecă, amplificând lipsa de comunicare și distanța dintre parteneri. Cu o mizanscenă simplă și eficientă, filmul e construit ca un monolog feminin pe două voci (Tamara Crețulescu în rolul soției și Maia Morgenstern în rolul actriței), contrapunctat de tăcerea neputincioasă, încăpățânată în care se retrag cei doi protagoniști. (Ana Szel)
Publicitate (D`ale publicităţii) (1985, 10 min.) – Dan Berlongea
Filmul realizat de Dan Berlogea este o satiră a artificialului din publicitate, surprinzătoare mai ales din prisma momentului la care a fost realizată, la mijlocul anilor ʼ80. Clișeele ironizate anticipează imaginarul sexualizat al anilor ʼ90: tinere femei ce mușcă lasciv dintr-o bucată de ciocolată care li se topește pe față, cupluri de îndrăgostiți sorbind cu subînțeles dintr-o șampanie al cărui dop sare cu presiune. „Publicitate” este totodată și un omagiu adus eforturilor echipelor de filmare, nevoite să filmeze în condiții dificile – hiperbolizate în film – și să găsească tot soiul de soluții ingenioase pentru ca situațiile neverosimile pe care le prezintă să arate cât mai lustruite și mai dezirabile. (Gabriela Filippi)
Umor la domiciliu (1986, 19 min.) – Valentin Vasilescu
Dat afară din redacția unei reviste umoristice din cauză că ar fi lipsit de haz, protagonistul Vică rămâne șomer până la reîntâlnirea întâmplătoare pe străzile noroioase ale iernii bucureștene cu o veche cunoștință. Fără să stea prea mult la taclale amicale, acesta îi propune să participe împreună la un concurs de umor, ocazie pentru Vică de a-și reface viața profesională. Doar că noua ipostază de membru al unui cuplet umoristic nu i se potrivește mănușă, iar contextele informale și publicurile veșnic distrate și greu de impresionat în fața cărora își performează cei doi gagurile nu corespund aspirațiilor lui. Ce surprinde astăzi la film e registrul sumbru, claustrant, pe alocuri kafkian în care sunt redate acțiunile protagoniștilor. Locurile publice desfundate, spațiile reci și sărăcăcioase prin care trec, cinismul sau indiferența celorlalte personaje creează împreună un univers dezolant, în care umorul nu-și găsește defel utilitatea, iar cei care-l practică nu au decât un rol decorativ și marginal. (Andrei Rus)
Un simplu telefon (1980, 10 min.) – Şerban Marinescu
Plasată în mediul științific, acțiunea filmului lui Șerban Marinescu descrie sistemul pilelor și obligațiilor. Redactorul unei reviste de specialitate primește un telefon de la o cunoștință cu influență în câmpul științific, care îi cere să publice articolul unui protejat de-al său. Redactorul se angajează să-l tipărească în contul unor favoruri anterioare, chiar dacă articolul propus ține mai degrabă de domeniul speculației. În același timp, din lipsă de spațiu, un articol valoros științific și cu o aplicativitate imediată trebuie amânat pentru numărul viitor al revistei.
Anii ’90, Sâmbătă, 23 septembrie, ora 10.00, AMTAP, bloc. 1, Catedra Multimedia, str. Alexei Mateevici 111.
Cameleonul (1991, 24 min.) – Alexandru Solomon
Un film meditativ despre procesele de conștiință ale unui gangster local și încercările sale de a se desprinde din grupul de tovarăși boemo-răufăcători. Narațiunea alambicată sugerează teme precum supravegherea generalizată, metamorfoza doar la suprafață a regimului politic în postcomunism, imposibilitatea de a evada dintr-un sistem – teme preferate ale anilor ’90. Prin stilistica sa metaforică, filmul se înscrie într-o tradiție cu care aveau să fie asociate filmele produse de ATF. (Gabriela Filippi)
Ema (1992, 18 min.) – Bogdan Drăgan
Undeva, într-un orășel de provincie din Moldova iernii anului 1992, o tânără pe nume Ema se plimbă în tăcere prin tot felul de locuri lipsite de farmec, în căutarea unui sens sau a unor desfătări, întocmai precum mai celebra Ema Bovary din cartea omonimă a lui Gustave Flaubert, care se întrezărește la un moment dat pe o mobilă. S-ar proiecta în protagonista jucată de Isabelle Huppert în „Dantelăreasa”, i-ar surâde probabil să devină muza cuiva, ar face orice numai să evadeze din această realitate dezolantă și plicticoasă, unde singurele scăpări din monotonia vieții cotidiene sunt filmele, visele (uneori, coșmaruri cu implicații sexuale) și o emisiune radiofonică („Fără prejudecăți despre prejudecăți”) pe tema operațiilor de implantare a unui penis artificial. Dincolo de calitățile sale formale, filmul e incitant și prin discursul alegoric despre feminitate și despre teama masculină de castrare pe care le articulează, dar și pentru modul satiric în care tratează trecerea de la vechiul sistem comunist la mai noul capitalism. (Andrei Rus)
Hotel Cișmigiu (1992, doc., 13 min.) – Florin Iepan
Tulburătorul film realizat de Florin Iepan documentează cazul ajuns celebru al studentei care, din cauza lipsei de lumină pe coridoarele Hotelului Cișmigiu – cămin studențesc la vremea respectivă – și a unei defecțiuni a ascensorului a căzut în casa liftului și a murit. Camera de filmat, care survolează exteriorul și interioarele Hotelului Cișmigiu cu o mobilitate extraordinară, sugerând o perspectivă extracorporală, surprinde sărăcia dezolantă în care trăiesc locatarii căminului în primii ani de după Revoluție. (Gabriela Filippi)
Poate (1993, 16 min.) – Flavia Rotaru
Pe platoul de filmare, un cuplu de tineri actori (Clara și Bogdan Vodă) repetă fără succes o scenă de dragoste. Cei doi protagoniști sunt izolați în cadru de un regizor și de o echipă de filmare invizibili, a căror prezență se face simțită doar din off. Succesiunea de duble nereușite în care cei doi încearcă să fie cât mai senzuali, alternează cu scurte momente de repaus și de pregătire care surprind în manieră directă atmosfera de la filmare și care se detașează cu umor subtil de cadrul ficțional. (Ana Szel)
Revedere (1990, 17 min.) – Doina Iacob
În așteptarea fiului ei adolescent, Tia (interpretată de Tora Vasilescu) trebăluiește prin casă și își pune ordine în amintiri. Filmul e construit din mici momente casnice cu cei doi, peste care se adaugă frânturi de imagini și sunete rememorate de protagonistă – scene tensionate din fabrică, înregistrări audio ale soțului care a murit, fotografii de când era mică. Un episod din copilărie revine cu insistență și se suprapune peste o întâlnire cu un bărbat cu aer familiar, cu care Tia nu vrea să facă planuri de viitor. (Ana Szel)
Ușa (1993, 10 min.) – Cristian Lăzărescu
Două camere de hotel identice, două convorbiri telefonice, o singură ușă și un singur unghi din care sunt surprinse toate aceste frânturi de zile din viețile a doi necunoscuți: un bărbat aflat în trecere prin localitatea de provincie neidentificată (aflăm doar că e undeva la munte) și o femeie venită de undeva, de departe, pentru un trai mai bun, și care face dragoste pe bani seară de seară. Minimalismul vizual al filmului, structura narativă eliptică și fragmentară, lipsa unei teme clar articulate fac din acest experiment un reprezentant timpuriu al unui tip de modernism ce avea să-și cunoască apogeul în România abia două decenii mai târziu. (Andrei Rus)
Vecini (1993, 9 min.) – Tudor Giurgiu
Din apartamentul în care locuiește, un bătrân o urmărește pe vecina sa între două vârste: o pândește pe geam, o aude prin pereții subțiri ai blocului, o spionează prin gaura de aerisire de la baie când face duș sau în timpul unei partide ocazionale de sex. Fanteziile sale voyeuriste meticulos organizate sunt perturbate atunci când spectacolul din baia vecină ia o întorsătură morbidă. (Ana Szel)
