În perioada 25-28 septembrie 2025, la Chișinău a avut loc cea de a treia ediție a unuia dintre cele mai mari festivaluri de literatură din Europa – FILIT. În acest an, am primit o invitație din partea managerului general al festivalului FILIT, Narcis Afrăsinei, să organizăm împreună cu Laboratorul LitFilm o masă rotundă cu tema: „Literatură și film, intersecții culturale”. Și această masă rotundă a fost organizată în parteneriat cu Laboratorul de Dramaturgie Cinematografică LitFilm și inclusă în programul FILIT pentru sâmbătătă 27 septembrie, în incinta Artcor – Sala Multimedia.
La discuții au participat cunoscuți scriitori de pe ambele maluri de Prut, precum: Florin Lăzărescu, Iulian Ciocan, Radu Vancu, Alexandru Vakulovski, Péter Demény, Stela Damaschin-Popa, Delia Calancia, Diana Popescu, Marian Coman, Viorica Covalschi, Anda Docea, Emanuela Iurkin și alții. Au mai participat cineaști și câțiva dintre participanții-scenariști la cele două ediții LitFilm: Veaceslav Cebotari, Nicolae Negară, Ronin Terente, Liliana Botnariuc și Dumitru Grosei, managerul Laboratorului LitFilm, dar și alți scriitori interesați de subiect. Moderatoarea acestei mese rotunde a fost Valentina Iusuphodjaev, directorul Centrului Național al Cinematografiei din Republica Moldova.
Chiar de la începutul acestor discuții, Dumitru Grosei, managerul LitFilm, a făcut o introducere în care a prezentat pe scurt istoricul, scopurile principale și rezultatele celor două ediții ale Laboratorului de Dramaturgie Cinematografică.

În cadrul mesei rotunde, dedicate conexiunilor dintre literatură și film, s-a vorbit în principal despre impactul proiectului LitFilm în comunitatea locală a cineaștilor, despre liantul cineaști – scriitori pe care îl asigură acest proiect, precum și despre importanța comunicării în cadrul diferitor domenii de activitate culturală, despre oportunități, provocări și perspective.
Din start, doamna Valentina Iusuphodjaev a afirmat, că în cadrul mesei rotunde discuția este mai mult decât doar despre intersecții pur și simplu, întrucât intersecții, ar însemna niște lucruri care se întâmplă din când în când, ocazional. Literatura și filmul au mai multe în comun, decât s-ar crede. Chiar dacă, relativ, filmul e foarte tânăr față de literatură, susține directorul CNC. În 1899, când un regizor de la Hollywood a făcut filmul „Cinderella”, acesta a pavat drumul spre reformarea Hollywoodului și începutul acelei „perioade de aur”, ce a urmat ulterior. După aceea, a apărut marele film „Pe aripile vântului”, care rămâne un film de referință, evident inspirat dintr-un roman. Este cert că și regizorii și scenariștii se inspiră din literatură, dar funcționează și invers. Statisticile din marketing ne spun că, în Marea Britanie, într-un an, vânzările de carte au crescut cu 44 % datorită faptului că acele cărți au fost ecranizate. Literatura și filmul se propulsează reciproc, se îmbogățesc reciproc. Valentina Iusuphodjaev a afirmat că e valabil și în cazul scriitorilor. La un moment dat, văzând un film, apare o scânteie, un gând, o idee și izbucnește acel moment creativ. Ideea LitFilm a apărut din necesitatea de a împinge înainte domeniul cinematografiei în Republica Moldova. Proiectul poate aduce foarte multe beneficii, chiar și economice, dar mai ales sociale, de identitate, întrucât filmul contribuie foarte mult la coeziunea socială și intră în sinergie cu alte ramuri ale economiei. Poate, a face un scenariu e mai greu decât a scrie o carte, din anumite considerente, e mai puțin loc pentru libertate, există anumite rigori și reguli tehnice, ce trebuie respectate, a susținut directorul CNC Moldova.

Iulian Fruntașu, scriitor și scenarist-participant în cadrul primei ediții LitFilm, a afirmat că pentru el a fost o experiență inedită și benefică. „Eu n-am scris scenarii până atunci, am crezut că e mai simplu, dar nu e chiar așa. Aș sublinia importanța acestui proces colectiv de lucru la un film. Uneori ai impresia că observațiile pe care le primești nu sunt tocmai pertinente, dar înveți din asta. Pentru mine participarea în Laboratorul LitFilm, a fost o experiență foarte utilă. Am chiar și softul american, profesionist Final Draft, pe care l-am procurat. Deci, la absolvirea acestui curs de scenaristică, pot spune că sunt un scenarist profesionist, înarmat cu toate instrumentele necesare. Eu îmi dau seama că mortalitatea scenariilor e foarte mare. Când scrii o carte și ți-o publică cineva în câteva sute de exemplare, nu e o problemă atât de mare. Dar să investești într-un film o sumă mare, e o problemă. Anume asta te face să fii foarte conștient. Când scrii un scenariu încerci să scrii mai bine. E o altă optică, o meserie care se învață”.

Ronin Terente, actor, poet, muzician și scenarist-participant al primei ediții LitFilm, a afimat, că scenaristica îți ocupă foarte mult timp. Adică îți ia timp ca să faci un scenariu și nu ai nici un fel de certitudine că o să se întâmple ceva cu el. „Alexandru Popescu mi-a încredințat cartea „Adâncuri incolore” și la finalul cursului, a ieșit ce a ieșit. În beletristică ai foarte mult spațiu. În scenariu, patru foi de roman trebuie însumate în maxim două propoziții. LitFilm m-a ajutat să descopăr ceva în mine. Am lucrat inclusiv și asupra auto-disciplinării”.

Cunoscutul scriitor și scenarist din Iași, Florin Lăzărescu, a spus că literatura și filmul sunt două chestii mult prea diferite. „Scenariul e doar pretext pentru o poveste spusă în imagini. Adaptările după cărți celebre se fac din rațiuni de marketing. Nu prea există cărți necunoscute care au devenit mari filme”. Dumitru Grosei, managerul LitFilm, a deschis și el o paranteză pe această temă și anume, că sunt cărți, romane sau povestiri, care se pretează în a fi ecranizate, dar altele nu prea au premiză cinematografică clară. Florin Lăzărescu a contunuat prin a spune, că filmul este al regizorului, e viziunea lui de autor. „Normal că scenaristul negociază, dar textul său nu e sacru. În film, în primul rând nu-i vorba despre text, ci despre imagine. Toți participanții formează o echipă. Intrarea mea în lumea scenaristicii a fost una absolut întâmplătoare. M-am gândit la o povestire care mi s-a părut mie filmică, am scris-o ca o piesă și am câștigat concursul. Întâmplător Radu Jude a dat peste el și a spus că vom face un film. Așa a rezultat filmul „Lampa cu căciulă”. Am avut 50 de premii internaționale și foarte multe selecții cu acest film. Dar sfatul meu este să știi să faci întotdeauna echipă cu regizorul”.

Valentina Iusuphodjaev a subliniat, că există în scenaristica de la noi, o sensibilitate aparte pentru istoriile locale, pentru realitățile de aici.
Scriitorul basarabean Alexandru Vakulovski, a relatat, cum „a eșuat” el ca scenarist. „Bine, nu foarte urât am eșuat, în munca mea de scenarist la TV, pentru că la sfârșitul săptămânii îmi văd roada. Am eșuat când, mai demult, am avut o super propunere de la cunoscutul cineast român Thomas Ciulei, să fac un scenariu. Eram mai tânăr pe atunci, mai supărat pe lume, în perioada aceea. Thomas mi-a oferit toate condițiile, el singur e ca o academie de film. Mi-a dat un computer și am început să lucrez. Seara ne întâlneam și Thomas zicea „Sandu, acum discutăm despre ce-ai făcut”. Dar eu nu înțelegeam pur și simplu cum poate fi transformat un roman în scenariu. Eu altfel vedeam, altfel înțelegeam lucrurile. Cum altfel se întâmplă și în dramaturgie, în teatru. Când am lucrat cu actorii, prima mea impresie a fost că toți actorii și regizorii de teatru sunt niște idioți, că nu înțeleg nimic. Eu, omul care am făcut textul, mă gândeam „cum nu să înțelegi asta?” Dar ei funcționează altfel decât scriitorii. Asta n-am înțeles atunci când am lucrat cu Thomas Ciulei, de altfel un foarte original cineast. Și, de aceea, acum sunt foarte bucuros că Artur Cojocaru, s-a apucat să lucreze un scenariu de film după textul meu în cadrul LitFilm. Mi se pare o muncă enormă și nu știu cum o să-i reușească. Dar în același timp am mare încredere în Artur. Îl știu că e ambițios și lucrează foarte mult. Ce pot face eu cel mai bine pentru Artur, e să-l las în pace să scrie cum crede el de cuviință. Când comunicăm, din când în când, Artur îmi zice: „Sandu, scuze, dar eu am mai schimbat câte ceva”. Și eu, deja, am o reacție normală, îl las în pace, să scrie cum vrea.
Jurnalista și scenarista Liliana Botnariuc, participantă la prima ediție LitFilm, își povestește experiența ei din cadrul Laboratorului de Dramaturgie Cinermatografică: „Eu lucrez în jurnalismul de investigație. Prima ediție LitFilm a fost și prima mea experiență de lucru la un scenariu de lungmetraj. Cartea după care am lucrat a fost „Ard pădurile”, de Paula Erizanu. E o poveste din 1900 despre două femei din Rusia țaristă care luptă pentru drepturile oamenilor din fabrici. Cel mai greu a fost să negociem cu Paula acea primă secvență, când una dintre femei merge în fabrică și vede un copil decedat, din cauza condițiilor mizere. Existau momente când trebuia să ajungem la un compromis. Dar experiența mea în acest Laborator, a fost chiar o formă de relaxare. De obicei, scriam la scenariu când ajungeam acasă, seara după lucru, vreo două-trei ore în fiecare zi. Era o plăcere pentru mine, aveam toată libertatea să mă joc cu personajele. În jurnalismul de investigație scriem doar despre ceva pentru care avem probe evidente. Nu avem voie să ficționalizăm, să adăugăm. Iar aici avem toată libertatea”.

Veaceslav Cebotari, care este la bază un cunoscut operator de film și producător, a afirmat: „Noi toți și scriitorii, și cineaștii, ne aflăm într-o eră post-sovietică, când lumea citește mai puțin literatura mare, complexă. La fel și marile filmele nu prea sunt vizionate. Eu cred că avem nevoie unii de alții, ca să ne menținem pe o linie de plutire și să nu pierdem acel puțin care a mai rămas. Și mi se pare că inițiativa aceasta, susținută de CNC și implementată de Alternative Cinema, pentru Moldova, dar nu numai pentru Moldova, e foarte importantă. Până la urmă, e un proces de studiu intens, care cu siguranță o să se finalizeze cu o reușită. Adică cu producții de film, bazate pe scenariile scrise în cadrul LitFilm. Importanța majoră e că s-a pornit cumva procesul la noi și se menține legătura asta interculturală. Avem nevoie de cât mai multă conexiune între domenii, iar LitFilm asta face: pune în legătură scriitorii cu cineaștii”.
Valentina Iusuphodjaev, directorul CNC Moldova, a subliniat, că există o tendință de sectarism în bresle, mai puțin binefăcătoare. „Noi trăim într-o lume în care ne izolăm tot mai mult și comunicăm tot mai puțin. Înainte, se nășteau idei la casa scriitorilor, acolo unde comunica foarte mult. În această comunicare, care funcționa ca un fel de brainstorming, se nășteau și multe idei interesante. Oamenii trebuie cumva să se găsească unii pe alții și să comunice”.
Dumitru Grosei a subliniat că la facultatea de film din cadrul UNATC București, pe care el a absolvit-o, acest aspect este prevăzut chiar metodologia de studiu. Să se formeze echipe încă din anul întâi, pe toate meseriile de bază din cinema. Și mulți lucrează în aceeași echipă din timpul studenției și până în ziua de azi. „Acest Laborator, de fapt, este o adevărată școală de scenaristică de film, ce se întinde pe o durată de un an. Iar rezultatul la finalul acestui curs de scenaristică, este notabil: obținem 8 scenariști profesioniști și 8 scenarii de film de lungmetraj. Ceea ce nu este puțin, mai ales în condițiile noastre. Primele ediții sunt mai mult experimentale, ca la început de drum. La prima ediție, noi ne-am propus să chemăm mai mulți scriitori, să-i îndemnăm să-și scrie singuri scenariile. Noi am gândit atunci că scriitorul, având exercițiul scrisului, are și exercițiul acesta de muncă de salahor, care de fapt, este foarte important în această meserie: să te impui să scrii. Dar ne-am lovit de altceva, de faptul că majoritatea sunt foarte atașați de textul inițial și nu au exercițiul promovării scenariului lor, ulterior procesului de scriere. Să lupte pentru ca scenariul lui să ajungă film. Ținând cont de experiența ediției trecute, anul acesta am încercat să luăm în calitate de participanți mai mult cineaști, persoane din domeniul cinematografiei. Ne-am gândit că probabilitatea ecranizării va fi mai mare, că ei au un interes mai mare pentru ca scenariul lor să se transforme în film. De exemplu, eu cred că unul ca Veaceslav Cebotari, cu o experiență de peste 30 de ani în cinematografie, cu siguranță va lupta să-și facă filmul, scris chiar de către el. Experimentăm și noi, dar cred că în câțiva ani (4-5 ani), o să se așeze lucrurile și o să se cristalizeze o structură mai clară și mai definită a acestui Laborator. Finalitatea care ne-ar interesa, este ca în câțiva ani, prezentarea scenariilor, pitch-ul final, să fie în baza unei platforme industriale internaționale, ca să ajungem, poate la coproducții internaționale și cu alte țări, decât numai cu România. Anul acesta noi am invitat de dincolo de Prut la pitch, niște producători și regizori destul de importanți, printre care Laura Georgescu și Tudor Giurgiu sau Cristian Gugu, care vor veni și vor asculta prezentările acestea de scenarii. Sperăm, ca încet, câte un puțin, să facem așa o chestie mult mai amplă și de efect pe termen lung. LitFilm – este și o școală de scenaristică, în primul rând. Și asta este componenta cea mai importantă – studiul meseriei de scenarist. Dar în al doilea rând, trebuie să și vedem aceste scenarii pe marele ecran și la marile festivaluri, iar pentru aceasta trebuie să interconectăm scriitorii cu cineaștii”.

Scriitorul și dramaturgul român, Péter Demény, intervine în discuție: „Eu am fost foarte relaxat să las textul cum vrea regizorul și actorul, și niciodată nu am crezut că sunt idiot. Pentru că am fost înțelept, chiar nu mi-a păsat de asta. Adevărat că eu am o experiență de lucru mai mult cu teatrul și mai puțin în film”. Scriitorul a menționat că există niște orgolii în procesul de creație, chiar și printre cineaști: „Sigur, colaborarea în echipă există și trebuie să existe, dar orgoliile le avem la toate meseriile. Eu în scenariu nu m-aș băga. În teatru, orice s-ar fi spus despre piesele mele, a rămas arta limbii scrise, în scenarii nu văd asta, pentru că filmul este arta imaginii mai mult”.

Viorica Covalschi, cunoscuta scriitoare pentru copii din Bălți, a intervenit în discuție, abordând o temă foarte sensibilă, cea a filmului de animație pentru copii, care, după părea ei, atât la noi cât și dincolo de Prut, lipsește cu desăvârșire din spațiul audiovizual. Ea a mai spus că având 3 copii și comunicând foarte mult cu copiii din toată Moldova și nu numai, datorită literaturii sale, are întâlniri dese cu ei și știe la ce grozăvii de animații se uită astăzi cei mici. Viorica Covalschi a mulțumit organizatorilor LitFilm pentru selecția poveștii sale „Moldița-Crăița și Zâmbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” pentru Laboratorul de Dramaturgie Cinematografică, în care se scrie un scenariu de lungmetraj de animație, pe baza acestei cărți, de către Iunona Zuza. Viorica Covalschi mai întrebat-o pe Valentina Iusuphodjaev, directorul CNC Moldova, ce șanse are animația la noi. Și dacă există perspective de dezvoltare pentru acest domeniu al animației, de altfel, foarte un domeniu foarte costisitor. Directorul CNC a răspuns prin a invoca exemplul echipei din Lituania care au făcut deja celebrul film animație de lung metraj „Flow – O pisică fără frică”, regizat de către Gints Zilbalodis și care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație. Acest regizor lituanian a fost acu 3 ani în urmă la Forumul Internațional CineHora, organizat de CNC Moldova, la Chișinău, și nimeni nu l-a luat în seamă atunci, spune Valentina Iusuphodjaev. Dar el avenit și a prezentat proiectul acestui film de animație care pe atunci era în lucru, film la care ei au lucrat peste 5 ani. Gints Zilbalodis a povestit atunci cum au găsit echipa sa bani pentru film în Spania, dar și cum au implicat foarte mult tehnologiile AI. În concluzie, a mai spus directorul CNC, în ziua de astăzi, s-au democratizat foarte mult mijloacele de producție și, crede dânsa, perspective sunt, mai ales dacă și cei interesați de acest domeniu se vor actualiza cu noile tehnologii. În acest sens, a mai precizat dumneaei, în Moldova s-au deschis mai multe secțiuni de animație în cadrul Universității de Stat și la alte instituții de învățământ.

Cunoscutul scriitor basarabean Iulian Ciocan, a afirmat, foarte modest, că nu se pricepe la scrierea unui scenariu de film și că, din acest motiv nu s-a amestecat în procesul de lucru la scenariul care a fost scris la prima ediție a Laboratorului după romanul său „Iar dimineața vor veni rușii”, de către Sergiu Zănoagă și Mihai Avram. El a spus că i-a lăsat pe participanții-scenariști să facă ce vor și să scrie cum cred ei de cuviință. Menționăm că scenariul realizat după romanul acestuia a ieșit învingător în cadrul concursului cu premii bănești, destul de consistente, de la prima ediție LitFilm.
Nicolae Negară, regizor de film și scenarist-participant LitFilm, și-a relatat experiența din cadrul celei de a doua ediții a Laboratorului: „Am scris doar scenarii pentru scurtmetraj la facultate. Înțelegeam foarte bine că scenariul de lungmetraj este mai complicat, dar în școala de film de la noi n-am avut posibilitatea să studiez la un asemenea curs. Ajungând la acest Laborator, unul dintre plusuri a fost că procesul de studiu de aici, m-a motivat să recitesc acele cărți de scenaristică, pe care eu nu am reușit să le citesc în facultate. De asemenea, să comunic cu mentorii LitFilm, doi cineaști practicieni, importanți, Ana Agopian și Marian Crișan, și să văd cum gândesc ei, având filme premiate la marile festivaluri. Romanul „Montana”, de Alexandru Popescu, cu care lucrez este, după părerea mea unul din cele mai bune, dintre cele care au fost selectate pentru LitFilm. După cum spuneam, „Montana” mi s-a părut cel mai ofertant, din punct de vedere vizual, bun de transpus într-un scenariu de film. Am înțeles că într-adevăr este o foarte mare diferența dintre un roman și un scenariu de film, care trebuie să fie organizat după anumite principii și reguli. Pot să confirm că e foarte complicat. Mai ales atunci când îți propui să păstrezi la maximum din scheletul pe care l-a creat autorul romanului. În cazul meu, a fost un roman chiar autobiografic. Optzeci de procente din roman reprezintă experiența prin care a trecut Alexandru Popescu. Nu vrei să tai, dar ești nevoit. Într-o oră și jumătate trebuie să reușești să redai ceea ce s-a întâmplat pe parcursul a douăzeci de ani”.
Dumitru Grosei a adus un exemplu interesant, pe care i l-a povestit regizorul Marian Crișan. Acesta i-ar fi povestit, că a participat în Ungaria la o întâlnire cu marele regizor Béla Tar. Și cineva din sală l-a întrebat despre scenariul unuia dintre filmele sale, făcut după un roman. Iar Béla Tar i-a răspuns foarte simplu: „Eu n-am scris niciun scenariu după acest roman, am luat pur și simplu romanul și am filmat. M-am dus cu cartea pe platou și am făcut filmul după acest roman”.
Valentina Iusuphodjaev a menționat faptul că, la noi, ca și în România, dacă e să vorbim de filmografia veche, s-au făcut o mulțime de filme inspirate din literatura autohtonă. Chiar cu viziune regizorală proprie. Mai sunt și remake-urile, care iarăși nu seunt de neglijat. De pildă, s-au făcut filme după romanele „Singur în fața dragostei” al scriitorului basarabean Aureliu Busuioc sau după romanul „Ultima lună de toamnă” al marelui scriitor și dramaturg moldovean Ion Druță.
Scriitorul ieșean, jurnalistul și scenaristul de benzi desenate și animație Marian Coman, premiat la multe festivaluri naționale și internaționale afirmat, că literatura română contemporană are povești extraordinare. „Cred că producătorii de film ar trebui să fie foarte atenți și mă bucur că în România se fac pași în zona asta, există sesiuni de pitching, la care autorii români se întâlnesc cu producătorii de film și discută idei de film după operele lor. Și casele de producție ar trebui să fie proactive în zona asta, să sondeze, să vadă ce se scrie, ce se publică în momentul de față pe piața de carte din România”.
Dumitru Grosei, a menționat în acest context, că spațiului literar și cinematografic românesc îi lipsește această experiență, însă în străinătate există asemenea practici. De pildă, casele de producție de film din Europa, se interesează mereu de noutățile din literatură și dacă apare ceva interesant pentru film, ei cumpără de la autor opțiunea de ecranizare sau adaptare. Totodată, Dumitru Grosei, managerul LitFilm, susține: „În acest Laborator ne propunem ca să încercăm să cultivăm participanților o anume atitudine profesionistă. Participanții trebuie să învețe a scrie scenarii la modul profesionist, așa cum se face în industrie, cu toate rigorile, ca să știe cu ce se mănâncă această meserie. Poate că o să ajungem la un moment dat să încercăm să facem și o secție de dialog, să fie persoane care să fie specializate în dialog de film, cum este în Statele Unite. Și să se se învețe să lucreze în echipă. La un film mare, la filmul lui Michelangelo Antonioni „Zabriskie Point”, de pildă, vezi cinci oameni care au scris acest scenariu. Omul s-a adaptat rigorilor pieței americane, specificului acestui domeniu cinematografic, care este munca colectivă, în echipă. Antonioni a lucrat cu mulți scenariști importanți, cum ar fi Tonino Guerra, a lucrat chiar și cu marele Pier Paolo Pasolini la un scenariu. Și Fellini la fel, a lucrat cu Tonino Guerra și cu alți scenariști. Chiar și Andrei Tarkovski, cât era el de autor, al lucrat și cu Tonino Guerra, și cu alți scenariști. Toți marii regizori au lucrat cu alți autori de scenarii”.
Valentina Iusuphodjaev: „Această industrie a devenit pe de o parte foarte complexă, foarte competitivă, dar e un lucru cu două capete. Pe de o parte, sunt foarte multe oportunități, inclusiv gaming-ul. Probabil în toate timpurile au fost niște provocări, iar noi aici, în Moldova, avem provocările noastre. Dar când zic de oportunități există posibilitatea, datorită tehnologiilor accesibile, de a realiza ceea ce îți dorești. Se vorbește foarte mult despre faptul că produsul ajunge direct la audiență, că pot fi evitate lanțurile de marketing, care sunt foarte costisitoare. Adică există rețele, precum YouTube-ul, și la un moment dat eu poți să realizezi un proiect, să devii viral, să ajungi direct la public. Aceasta tot este o oportunitate importantă”.
Marian Coman intervine în discuție: „La ora actuală Hollywoodul este în criză, platformele mari sunt în criză, mulți pleacă încercând să facă lucruri pe cont propriu, producătorii caută, inclusiv și în zonele noastre, idei, nu neapărat structura totală. Deci sunt oportunițăți mari și pentru scriitori”.
Alexandru Vakulovski a adăugat că LitFilm i se pare o idee foarte bună: „Chiar unii cineaști semnalau mai demult, de ce nu există dialogul acesta dintre cineaști și scriitori. Ei simțeau lipsa unui astfel de dialog. La noi în Moldova, Nicolae Esinencu este exemplul scriitorului bun, care a fost și un bun scenarist. Am avut norocul și să-i văd scenariile lui la un moment dat. Iar cel mai memorabil este scenariul său după care s-a făcut celebrul film „Tunul de lemn”, în regia lui Vasile Brescanu”.
La finalul discuției, managerul Laboratorului Dumitru Grosei, a expus perspectivele pe care le au în vedere organizatorii pentru proiectul LitFilm: „Sperăm ca acest Laborator să devină o tradiție și încetișor să interconectăm, pe domeniul literaturii și cinematografiei, cele două maluri de Prut. Anul viitor, la ediția a treia, ne propunem să selectăm literatură pentru scenarii din tot spațiul românesc, iar participanții să fie toți de la noi, deocamdată. Anul acesta, la prezentarea scenariilor, care va avea loc în cadrul ZFR Chișinău, pe data de 19 octombrie, avem invitați mai mulți producători și regizori importanți de dincolo de Prut. Dar la anul sperăm, pe lângă cineaștii de dincolo de Prut, să avem invitați la pitch-ul de final și autorii unor romane de acolo. De asemenea, pe plan didactic, ne-am propus să-l invităm în calitate de visiting professor pe cunoscutul cineast și pedagog, Stere Gulea. Este un campion la ecranizări, un dramaturg cinematografic și un cineast cunoscut de mare calitate. El este și profesor de scenaristică și regie și, cât mai este încă în viață, vrem să-l invităm să ne împărtășească experiența sa bogată. De asemenea la anul ne propunem să-l avem profesor invitat și pe Florin Lăzărescu, un important scriitor și scenarist, specialist în adaptări de opere literare în scenarii de film. Suntem în discuții cu Lucian Gerorgescu, pentru o sesiune de visiting professor, un cunoscut scenarist, critic de film și profesor de scenaristică. El face parte din prima generație de cineaști de după revoluție și a fost unul dintre primii critici de film tineri. A publicat independent sau în volum comun texte despre cinema în Romania, Franța și Marea Britanie, și este membru UCIN, FIPRESCI și Screenwriters Research Network. Suntem în discuții pentru alte ediții LitFilm și cu celebrii scenariști români Alex Baciu și Răzvan Rădulescu. Lumea filmului de la noi și de dincolo de Prut, deja se uită spre noi și începe să ne ia în serios. Și eu cred că pe la ediția 5-6, acest Laborator va deveni ceva mult mai amplu și mai de anvergură internațională. Una dintre idei este să facem o bază de date, un stoc de scenarii, care să poată fi accesată de cei interesați, atât din spațiul cinematografic românesc, cât și din cel internațional. În viitor, ne gândim să le traducem scenariile și în limba engleză, să ne extindem un pic și pentru regizorii și producătorii străini. Deocamdată însă, vrem să trecem Prutul, ca să cointeresăm producătorii și regizorii de dincolo de Prut, iar cu timpul, vom încerca să extindem mai mult și pe plan internațional”.
A consemnat: Angelina Olaru
Descifrare audio: Elena Taragan
Redactare tehnică: Cristian Madan

























