Copel Moscu s-a născut în 1953 la Piatra Neamț. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L. Caragiale” în 1978, apoi s-a angajat la Studioul de Film Documentar „Alexandru Sahia” din Bucureşti. Este unul dintre autorii marcanţi ai Noului Val în documentarul românesc al anilor ’80 (împreună cu Ovidiu Bose Paștina, Tereza Barta, Laurenţiu Damian, Sabina Pop) şi un deschizător de drumuri în provocarea limitelor limbajului cinematografic, în filme subversive, controversate, care ascundeau, în spatele experimentului îndrăzneţ, la nivel de concept şi formă, o critică energică a regimului comunist – filme, de altfel, interzise de către cenzura din acea perioadă. Copel Moscu a creat peste 50 de filme de scurt şi lungmetraj, în calitate de regizor şi scenarist, pentru care a obţinut peste 25 de premii naţionale şi internaţionale („Seraliștii”, „Pe malul Ozanei”, „Şcoala mea iubită”, „Epoca de bronz”, „Va veni o zi”, „Intrarea unui tren în gară”, „Am ales libertatea”). În prezent predă regie de film la UNATC „I.L. Caragiale” din București şi arte video la Universitatea de Arte din Bucureşti şi este un cunoscut consultant artistic pentru televiziune şi cinema. În anul 2010, consecvent cu viziunea sa liberală, inovatoare şi cu devotamentul său pedagogic, şi-a asumat provocarea de a oferi publicului românesc, dar mai ales studenţilor de la Film şi Arte Vizuale, primul festival de film experimental din România – Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF). Este totodată și directorul Festivalului Internațional de Film Cinepolitica din București. În 2018 a revenit la regie și a lansat documentarul de lungmetraj „Comoara naivă”.
MASTERCLASS COPEL MOSCU
SÂMBĂTĂ, 13 octombrie, ora 11:00
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP)
Tema: FILMUL DOCUMENTAR ÎN EPOCA DIGITALĂ
Sinopsis:
Filmul documentar, ca text, operează în aceeași manieră ca orice altă experiență umană. Cu alte cuvinte, transferăm un text filmic pe tărâmul propriilor noastre experiențe. Procedăm în cazul unui film documentar în aceeași manieră în care procedăm cu percepțiile noastre generale. Lumea în întregul ei este o masă de contradicții, adevăruri dependente de procesele mentale și acestea trebuie cristalizate în ceva coerent, cu care să putem lucra. Cu toate acestea, lumea nu este dependentă de percepția noastră asupra existenței. Lumea este un „text” în măsura în care este „citită”. Adevărul pe care îl extragem din ea depinde de modul în care „citim” lumea, ceea ce transformă adevărul într-o funcție a textului. În același fel, filmul documentar este un text al cărui adevăr există în modul în care îl percepem. În orice caz, textul filmului documentar este locul în care începem procesul de construcție a înțelesului. De aceea adevărul în documentar ca realitate a experienței umane este dependent de tensiunile din interiorul textului de perceput.