Regizorul de teatru şi film Lucian Pintilie a plecat dintre noi la 16 mai 2018, la vârsta de 84 de ani. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în ţară şi străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei. Pentru a-i aduce un omagiu, dar și pentru a marca 50 de ani de la realizarea filmărilor, ZFR a programat capodopera sa, „Reconstituirea”, ales în 2008 de critici cel mai bun film românesc al tuturor timpurilor.
.

Regizorul Lucian Pintilie

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care “Copiii soarelui” (1961), “Proştii sub clar de lună” (1962), “Cezar şi Cleopatra” (1963), “Biedermann şi incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălţimi” (1964), “D’ale carnavalului” (1966), “Livada cu vişini” (1967), “Revizorul” (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie), precum şi două filme de lungmetraj: “Duminică la ora 6” şi “Reconstituirea”. Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: “Turandot” (1974); Théâtre de la Ville din Paris: “Pescăruşul” (1975), “Biedermann şi incendiatorii” (1976), “Jacques sau Supunerea” şi “Viitorul e în ouă” (1977), “Cei din urmă” (1978), “Trei surori” (1979), “Raţa sălbatică” (1981), “Azilul de noapte” (1983), “Arden din Kent” (1984), “Astă seară se improvizează” (1987), “Trebuie să trecem prin nori” (1988), “Dansul morţii” (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: “Pescăruşul” (1983), “Tartuffe” (1984), “Raţa sălbatică” (1988); Arena Stage din Washington: “Tartuffe” (1985), “Raţa sălbatică” (1986), “Livada cu vişini” (1988). În paralel, a montat şi spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: “Orestia” (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: “Flautul fermecat”(1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: “Rigoletto” (1985); “Carmen” (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver). În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul “Salonul nr. 6” după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979, a filmat în România “De ce trag clopotele, Mitică?”, după un scenariu propriu pornind de la piesa “D’ale carnavalului”, film interzis vreme de zece ani. După 1990 se repatriază şi face o serie de filme în România: “Balanţa” (1992), “O vară de neuitat” (1994), “Prea târziu” (1996), “Terminus Paradis” (1998), “După-amiaza unui torţionar” (2000), “Niki Ardelean, colonel în rezervă” (Niki et Flo) (2003), “Tertium non datur” (2006). În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români. În 1992 a publicat la editura Albatros volumul “Patru scenarii”.

(Prezentare din volumul autobiografic „Bricabrac. De la coșmarul real la realismul magic”, apărut în Colecția Yorick a Editurii Nemira, 2017)

RETRO LUCIAN PINTILIE

RECONSTITUIREA
1971, 100 min.
Regie: Lucian Pintilie
Scenariu: Horia Pătrașcu, Lucian Pintilie
Imagine: Sergiu Huzum
Distribuție: George Mihăiță, Vladimir Găitan, Ileana Popovici, George Constantin, Emil Botta

Proiecție la Cinema ODEON: Duminică, 14 octombrie, ora 15:00

Sinopsis:
Povestea reconstituirii de către Miliție a unui banal incident: o bătaie între doi tineri. O reconstituire care se transformă însă în crimă.
.

Prin „Reconstituirea”, Lucian Pintilie „face primul pas în a înlocui un cinematograf de mistificare cu unul fidel realității, în spiritul tendinței manifestate de colegii săi din Est pe drumul eliberării de dogmatism. El negociază dârz modificările de scenariu cerute de producător până în preajma primului tur de manivelă, se confruntă apoi cu perspectiva blocării filmului, acuzat de „deformarea grosolană a realității”, cu amenințarea distrugerii acestuia și cu retragerea din difuzarea publică la două luni de la premieră” (Bujor T. Rîpeanu). 

Reconstituirea este nu numai filmul unei conștiințe, ci al unui artist, al unui cineast adevărat. Ideea înseamnă, aici, un extraordinar simț al atmosferei, o perfect stăpânită știință a gesturilor și mișcărilor, o sensibilitate stranie pentru capacitatea de sugestie, aproape inexplicabilă logic, a obiectelor și spațiului sonor. Lucrurile, natura și sunetele, lumea minerală, amorfă, participă în Reconstituirea la crearea unei stări psihologice de perpetuă neliniște”(Petre Rado) 

„Reconstituirea a însemnat – dincolo de talentul unui artist de anvergura lui Lucian Pintilie – un „caz de conștiință”. „Consecințele estetice pot scăpa de sub controlul unui artist, dar consecințele morale niciodată”, spunea undeva Pintilie. Demistificarea actualității românești, până în cele mai profunde și mai perverse resorturi ale ei, cu un adevăr fără echivoc, cu o luciditate fără cusur, cu o destrăbălare de nuanțe și cu o directețe sfidătoare – așa ceva se întâmpla pentru prima oară în cinematografia noastră. Și nu trebuia să se ai întâmple” (Eugenia Vodă)

Leave a Comment